Dupa ce a depasit stadiul primitiv de medicamentatie empirica, magie si vrajitorie, medicina chineza s-a dezvoltat sub influenta vechilor conceptii astrologice.
Potrivit acestora, exista o legatura strinsa intre Univers si om: Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor, cele cinci planete, cele cinci elemente, cele cinci puncte cardinale (cele patru plus centrul) actionau, determinau si influentau organismul si sanatatea omului.
Agentii patogeni externi, tot in numar de cinci (anotimpurile, vintul, caldura, frigul, umezeala), precum si cei interni, de asemenea in numar de cinci (bucuria, durerea, ura, placerea, frica) actionau de asemenea asupra sanatatii individului.
Chinezii considerau ca bolile si tulburarile functionale apareau doar cind armonia dintre Univers si om era intrerupta. Potrivit cunostintelor lor in materie de anatomie si fiziologie, corpul omenesc era alcatuit din cele cinci viscere (Yang) pline: inima, plaminul, ficatul, splina si rinichiul sting, precum si cinci viscere (Yin) goale: stomacul, vezica, vezicula biliara, intestinal subtire si cel gros.