kombucco.eu
Dupa instaurarea dinastiei Ming (1368-1644) urmeaza o perioada de mari realizari. Imperiul a fost divizat in 13 mari regiuni, impartire care a durat pina in secolul al XX-lea; capitala lui este stabilita la Beijing, unde au fost construite palatele imperiale, existente si azi. Iezuitii aduc cu ei medicina occidentala, dar acest lucru este rezervat doar imparatului.
Se traduc in limba chineza texte consacrate anatomiei corpului uman si circulatiei singelui.
Este elaborata si capodopera lui Li Che Jen (1518-1593): "Marele tratat de Medicina", lucrare publicata in 53 de volume, in anul 1578. Enciclopedia este completata cu numeroase capitole de tehnologie chimica, cu date geografice, istorice, dietetice, cosmologice, filozofice si filologice. In aceasta lucrare este mentionat pentru prima oara sifilisul, care a aparut in China in jurul anilor 1505-1506. Cel mai mare specialist in acupunctura al dinastiei Ming este Yang Ki Cheu, autor al zece capitole din enciclopedia "Jen Lieu Da Cheng" (1579).
Caracteristic terapeuticii chineze sint terapia prin acupunctura si ignipunctura. Aceasta din urma avea o actiune mai blinda, efectuindu-se prin aplicare de pulberi de plante medicinale din familia Artemisia, care, aprinse pe anumite portiuni ale corpului, produceau o usoara cauterizare cutanata. Acupunctura, care se aplica in cazuri de disfunctii, a fost adusa in Europa in secolul al XVI-lea de catre misionari.
