Din ceea ce se cunoaste, medicina antica a fost marcata de trei imparati, considerati si drept trei figuri legendare:
-FU HI, caruia i se atribuie redactarea “Yin Jing” (Cartea Schimbarilor), considerata a fi cea mai veche carte in limba chineza;
-CHEN NONG, parintele agriculturii si al fitoterapiei, numit lucratorul divinul, autor al "Pien Sao" (Tratat medical);
-HUANG DI, considerat drept intemeietorul medicinii traditionale si caruia i se atribuie redactarea tratatului "Nei Jing".
Inainte de a fi scrise, cunostintele medicale au fost transmise oral si, mai ales, in secret. S-a estimat ca primele texte scrise dateaza din secolele XIII-XIV i.Hr., fiind gravate la inceput pe carapace de broasca testoasa. Primul personaj “istoric” mentionat este PIEN SAO (430-350 i.Hr.). In acea perioada, medicii (Yin) se constituie pentru prima oara intr-o corporatie independenta de cea a preotilor si a magicienilor. Lui Pien Sao ii este atribuit si cunoscutul "Canon al pulsului", in zece volume, in care se stabileau 74 de feluri de pulsuri. ZHI Yen (305-240 i.Hr.) introduce in China “Legea celor cinci miscari”, ce se afla la baza alchimiei chineze. Medicina se apleaca acum catre studiul otravurilor si al remediilor vegetale si minerale, precum si asupra studierii elixirului nemuririi. Primele scrieri medicale (580-320 i.Hr.) au fost incluse in tratatul “Sochuan”, acesta fiind contemporan cu textele medicale ale lui Hipocrate.